11 iulie 2017

Vlad, o lecție pentru a aprecia ceea ce ne oferă viața

 

Zilnic suntem cuprinși de  grijile vieții încât uităm să găsim pauza necesară pentru a savura din bucuriile ce le primim. O lecție în acest sens ne-o prezintă Vlad, un băiețel de 11 ani, pe care grijile nu l-au ocolit deloc, dar copilul a știut să trăiască micile momente pozitive pentru a se agăța astfel de bucurii mai mari.

S-a născut într-o familie cu multe lipsuri materiale, iar când sărăcia s-a acutizat a ajuns la casa de copii, era micuț avea doar un an și jumătate. Părinții au fost sfătuiți să-l lase pentru o perioadă în grija statului, timp în care să se pună un pic pe picioare. Pentru aceasta au primit termeni, condiționări și atât, în rest să se descurce. Astfel timp de jumătate de an, mama își vizita copilul periodic,  iar tata a plecat în Federația Rusă la muncă, de unde o bună perioadă de timp nu a dat nici o veste.

Disperată în situația în care a ajuns, Ana, mama copilului își roagă mama să o primească vremelnic la ea. Însă acest termen de ’’temporar’’ ajunge să fie nici mai mult nici mai puțin decât 10 ani. Între timp Ana, se îmbolnăvește grav,  răpusă de cancer femeia s-a stins cu lacrimi și îngrijorări pentru viitorul unicului său fecior. A lăsat rugămintea, celor din jur, să nu-l ducă în nici un caz pe Vlad la internat. Ea se va ruga pentru el, acolo unde va fi.

Și din nou o situație de răscruce pentru copil, bunica, în grija căreia rămăsese băiatul, avea 85 de ani, toată tristețea o afectase și pe ea, acum nu știa la cine să apeleze. Din fericire pentru Vlad, apare bunica paternă, auzind despre nenorocire decide să-i ofere ea căminul și căldura familială.  Are 67 de ani, trăiește din pensia de 670 lei, desigur în locuință lipsurile sunt vizibile, dar aici Vlad are dragoste, supraveghere și mereu povețe părintești. Este zilnic alături de bunica pentru ai oferi suport la lucrările gospodăriei, desigur că își dorește o viață mai bună pentru el și cea care i-a salvat copilăria. Acum însă împreună planifică cum să-și repare încă o odaie a casei și să construiască o sobă pentru iarna care va veni. Stau împreună în unica încăpere locuibilă, dar unde băiatul încă nu-și are patul personal, doarme pe o saltea improvizată de bunica, care îi promite că se va strădui sa-i cumpere un pat cât mai curând.

Astăzi Vlad este elev în clasa a V-a, se împacă bine cu colegii, dar încă nu ne poate spune câți prieteni adevărați are, decât de unul singur – Lulu, șoricelul său de casă. Anume ei îi spune toate secretele și-o consultă uneori înainte de ai cere părerea bunicii.   Este un băiețel sârguincios, sociabil și privește viața cu mult pozitivism și speranțe. Ceea ce o ajută și pe bunica și o înaripează să lupte cu greutățile întâlnite.

Oricine poate oferi un mic ajutor familiei, astfel ca speranța lor să fie și mai puternică. Oricine poate învăța de la acest copil cum să te bucuri de viață, atunci când loviturile au venit nemiloase și au pus în pericol fericirea. Oricine îi poate aprecia gestul acestei bunici care nu s-a speriat de pensia mizeră, din care trebuia să mai întrețină un membru a familiei.  Acest orice poți fi chiar TU!