16 februarie 2018

Rezultatele campaniei Rostul Postului 2017

Astăzi, sărăcia este unul dintre factorii primordiali care distrug copilăriile. Copiii ajung la orfelinate, unde au ce mânca, dar sunt privați total de afecțiune și căldură părintească, care le-ar stimula dezvoltarea.

Primii 3 ani de viață sunt esențiali în dezvoltarea umană. Conform studiilor, nou-născuții supuși agresiunii, neglijenții și cei care nu au parte de dragoste rămân în urmă la capitolul dezvoltare, mai ales creierul. Diferențele volumetrice pot depăși câteodată și 20 % decât cele normale. Pur și simplu creierul nu se dezvoltă nici volumetric, nici pe interior nu stabilește conexiuni corticale – se atrofiază.

În susținerea părinților aflați în fața unor riscuri, probleme sociale și adesea constrânși de sărăcie să renunțe la copii, avem un program bine dezvoltat de prevenție. Programul include atât suport direct oferit copiilor, familiilor, comunităților, cât și dezvoltarea de servicii. În acest context, a apărut necesitatea dezvoltării unui nou serviciu Creșa pentru bebeluși (de la 4 luni la 3 ani). Oferind astfel posibilitate părinților să muncească pentru a-și putea crește copilul/ii alături. Șase astfel de creșe au fost dezvoltate în parteneriat cu autoritățile publice locale, cea mai recentă lansată în mun. Bălți, cu suportul financiar colectat în campania Rostul Postului 2017 și a partenerilor Inițiativa Comunitară BERD și HHC UK.

Aici 12 copii vor avea parte de îngrijire și servicii corespunzătoare pe parcursul zilei, atât timp cât părinții sunt la muncă. Printre acești micuți salvați de separarea de părinți o avem și pe Iana, care are numai 5 luni. Mama fetiței, Valeria, simte o salvare la moment. A trăit aceste luni frica de a nu-i fi luat copilul, iar în spate ea însăși știe, cu lux de amănunte, ce înseamnă abandon și lipsa dragostei familiale, cu lacrimi în ochi amintindu-și de anii din internat.

Povestea ei în câteva rânduri ar fi următoarea: abandonată de mama sa la doar doi ani, are întipărite în memorie niște frici acumulate în orfelinat, legate de “leagănul” plânsului care răsuna până în capătul coridorului lung și întunecat, pâinea ascunsă sub pernă, strigătul adulților și așteptarea…

Așteptarea care a durat 14 ani. Frica și neîncrederea s-au înrădăcinat în personalitatea tinerei. Ieșită din internat căuta resurse de supraviețuire. I-a fost greu, e prea simplu spus. Să lupți cu foamea, cu nesiguranța zilei de mâine. Fiecare clipă pare pierdută și spulberată.  La ai săi 20 de ani pare să apară o scânteie a speranței, îl întâlnește pe Ion. Poveștile lor de viață au multe tangențe, crescut și el departe de căldura unui cămin familial. Împreună decid să-și continue drumul vieții în doi, cu un alt soi de frică, dar cu multă iubire și susținere. Au stat câțiva ani cu chirie într-un apartament din Bălți unde au reușit să construiască micul lor colțișor personal. Ani frumoși care le-au dăruit 4 copii și speranța către un viitor promițător.

Însă atunci când nu se aștepta, Valeria însărcinată cu cel de-al 5-lea copil, primește într-o bună zi vestea că Ion va fi condamnat la 5 ani de închisoare, în urma unei bătăi.

Singură cu 4 copii în brațe și altul sub inimă, rămâne pe drumuri, neavând cu ce-și achita chiria. De această dată, Valeria era mult mai curajoasă, pregătită să lupte pentru copiii săi.

Astfel am cunoscut-o noi, pornită să caute soluții, să ceară ajutor, obosită și chinuită de încercările vieții. Cu suportul CCF/HHC Moldova, a reușit să găsească un adăpost, stabilindu-se într-un apartament închiriat. Nu mizează doar pe beneficiile statului, care cu greu le-a obținut. La moment,  încearcă să se angajeze, odată ce am reușit să înmatriculăm copiii la grădiniță, iar Iana de câteva săptămâni merge la creșa nou-deschisă în orașul lor.