14 noiembrie 2019

Copiii, refugiul unui tată îndoliat

 

Soarta le-a răpit copiilor dragostea unei mame, iar soțului căsnicia fericită. Au trecut câteva luni de la trecerea în neființă a acesteia, dar durerea familiei rămâne a fi la fel de intensă. Drama, grijile și neajunsurile le-au dat lumea peste cap. Familia, însă, a găsit forța necesară să depășească, rând pe rând,  încercările grele care îi tot încearcă.

Să-și plângă de milă nu mai este o soluție. Trebuie să acționeze dacă își dorește un viitor prosper pentru cei trei copii ai săi. “Copiii au nevoie de mama lor, dar dacă soția a plecat la bunul Dumnezeu, eu nu trebuie să las mâinile jos. Copiii mei merită tot ce e mai bun, iar eu muncesc cât e ziua de lungă ca să le ofer tot de ce au nevoie”, a menționat Dumitru.

Necesitățile le depășesc posbilitățile

Tatăl muncește cu ziua pe unde apucă. Cu puțină dibăcie reușește să realizeze cele mai diferite lucrări în domeniul construcțiilor, dar nu este un angajat oficial. Banii câștigați le ajung pentru necesitățile stringente, mai puțin pentru renovarea casei în care locuiesc sau acoperirea datoriilor acumulate în ultimele luni de zile. Bărbatul a încercat să-și salveze soția de la moarte, optând pentru cele mai diverse tratamente, care l-au stors de puteri și bani. Cancerul însă a câștigat bătălia. A avut nevoie de un împrumut de la bancă comercială pentru a-și înmormânta soția.

Copiii au nevoie de el mai mult ca niciodată, așa că nu-și neglijează nici responsabilitățile unui tată grijuliu. Dumitru adoră serile petrecute cu ei, iar copiii, la rândul lor, așteaptă cu nerăbdare povestirile tatălui. Ciulesc urechile și ascultă cu interes fiecare cuvânt. Copiii au fost lipsiți de dragostea maternă, în schimb afecțiunea tatălui doar s-a intensificat.

 

Împreună sunt fericiți

E o adevărată plăcere să urmărești jocurile pe cât de inocente, pe atât de amuzante ale celor trei frați. Conexiunea existentă între ei este indestructibilă. “Îmi place să stau cu tata. Îmi place să am grijă de cea mică, îmi place râsul ei, iar ei îi place în brațele mele”, a menționat Ion (12 ani). Maria (9 ani) a ținut morțiș să completeze răspunsul lui Gheorghe. “Îmi place să ne jucăm împreună. O încălțăm pe Elena, o îmbrăcăm și ieșim în ogradă. Îi dăm mingea și ea trage cu piciorul în ea”, a menționat ea. Cei doi frați mai mari nu o lasă din brațe pe Elena, care are doar un an de zile.

 

Fratele mai mare, urmărind exemplul tatălui, a adoptat o postură protectoare față de surorile mai mici. A spus că își dorește o casă mare pentru el și familia lui. Va depune eforturile necesare, dar până atunci se va face cercetător. Curiozitatea copilului nu cunoaște limite. “Vreau să mă fac cercetător, să aflu tainele lumii, să descopăr ceea ce nu  s-a descoperit până acum”, a menționat Ion cu atâta inspirație și speranță.

 

„Leru-i ler cu toți acasă” – o campanie pentru ei

Povara grijii pe care o poartă devine din ce în ce mai grea, iar lipsurile materiale aduc cu sine și riscul de a rămâne fără copii. Familia are nevoie de susținere ca să depășească dificultățile care le umbresc fericirea. Situația lor s-ar îmbunătăți considerabil dacă ar avea un frigider, o mașină de spălat hainele, mobilier, dar și materiale de construcție pentru renovarea locuinței.

 

 

Să dăruim sărbători frumoase familiei. Donează pentru ca trei copii să crească alături de tatăl lor. Fii complicele campaniei “Leru-i ler cu toți acasă”. Îi putem ajuta, procurând articole decorative în magazinele Global Store în perioada 1 noiembrie – 25 decembrie. Le putem oferi un Crăciun magic în familia lor.