20 decembrie 2019

Fericirea în ochii unui copil

 

 

Pofta ei de viață pe cât de contagioasă, pe atât de inspirațională, te face să te întrebi cum se explică profunzimea gândurilor și maturitatea unui copil de doar 11 ani. Forța și determinarea de a învinge te poate lăsa perplex. Sorina este copilul pentru care fericirea rezidă într-o familie armonioasă, în curajul de a înfrunta greutățile și capacitatea de a te bucura de lucrurile mărunte.

Toate încercările cărora a fost supusă pe parcursul ultimului an au făcut din ea o adevărată luptătoare. Suspecția unei gripe banale s-a dovedit a fi o diagnoză cruntă. O boală oncologică a trimis-o pe patul de spital pentru mai mult de nouă luni, perioadă în care mama, Nadejda, i-a fost alături zi și noapte. „Vedeam că suportă greu tratamentul, dar mă încuraja. Îmi spunea că totul va fi bine. Îmi pare că experiența aceasta a maturizat-o atât de repede”, a conchis mama.

 

Soarta nu i-a cruțat

Soartei nu i-a fost milă nici de copilă, nici de tânăra mamă. Cât timp ele duceau o luptă crâncenă cu boala, mezinul familiei, Marius, un copil de cinci ani, era snopit în bătaie de propriul tată. Loviturile făceau parte dintr-o rutină înfiorătoare, care a durat luni de zile. Calvarul a încetat atunci când mama, împreună cu fiica, a revenit acasă. Corpul băiatului acoperit de vânătăi și abuzul continuu căruia a fost supus, dorința de a-i acorda fiicei un mediu propice reabilitării și patima alcoolului care a pus stăpânire pe voința soțului au determinat-o pe Nadejda să-l părăsescă. A identificat o locuință pe care să o ia în chirie, a solicitat ajutorul oamenilor legii, care au emis o ordonanță de protecție, a adunat lucrurile de primă necesitate și au plecat. Durerea mamei nu scade din intensitate, mai ales în clipele în care Marius îi vorbește despre sentimentele care le încerca pe parcursul celor nouă luni. A crezut că a fost abandonat de propria mamă, că a fost despărțit de surioara lui, că ele nu vor mai reveni să-l salveze de furia tatălui.

Copiii îmi dau curaj”

Neplăcerile au rămas în trecut. Acum mama își orientează toate eforturile întru asigurarea bunăstării copiilor. „Nu mă gândesc la mine, mă gândesc la ei. Copiii îmi dau curaj. Îmi doresc să le ofer o viață decentă”, a menționat Nadeja. E prea dificil să transmiți prin cuvinte încântarea din ochii mamei, care își urmărea copilul realizând cele mai banale acțiuni. Într-o clipă, frica și disperarea iau locul speranței, iar lacrimile încep să-i curgă pe obraji. Sorina i le șterge cu grijă, o sărută cast pe frunte, o îmbrățișează duios, șoptindu-i cu toată încrederea: „totul va fi bine”. După ce își consolează mama, revine la discuție și spune: “Îi zic mamei să lupte, să nu renunțe. Eu știu că mama mea ar fi fericită dacă eu nu aș fi fost bolnavă”, a menționat ea.

 

Sorina este un copil plin de viață, cu un viitor promițător în față. Încă nu se poate decide care dintre cele două mari pasiuni ale ei o va transforma într-o carieră frumoasă. “Mă simt legată, iar atunci când încep a cânta de parcă cineva mi-ar da drumul. Mă simt liberă când cânt”, a subliniat Sorina. „Îmi mai place să mă prefac că sunt psiholog, îi fac tot felul de fișe fratelui meu, iar apoi analizez răspunsurile lui. Psihologii sunt oamenii care vorbesc liniștit și ascultă ceea ce îi spune copilul”, a continuat să povestească cu entuziasm.

 

Au nevoie de ajutor

Familia locuiește într-o singură cameră, cuprinsă de liniștea și armonia de care aveau atâta nevoie. Este neclar pentru cât timp le vor ajunge banii pentru a-și acoperi chiria și necesitățile primare din moment ce venitul în valoare de 800 de lei este prea modest. Mama trebuie să facă în fel și chip să obțină suma necesară pentru a le oferi un trai decent copiilor ei. A fost nevoită să renunțe la postul de muncă pe care îl avea atunci când fiica a fost internată în spital. Din moment ce Sorina a revenit la activitățile ei zilnice, mama intenționează să-și caute un nou post de muncă.

Familia a fost inclusă în programul de prevenire al CCF/HHC Moldova recent. Planul de acțiuni elaborat de echipă va include consilierea psihologică, asigurarea accesului la indemnizații sociale, dar și la serviciile de medicină, oferirea suportului material și juridic, asigurarea unei locuințepe o durată lungă, prevenirea separări mamei de copii, protecția lor și monitorizarea respectării ordonanței de protecție emisă de oamenii legii. Toate aceste acțiuni fac parte din intervenția complexă pe care urmează să o asigure echipa CCF/HHC Moldova.