28 februarie 2019

Un strigăt de disperare

Era la sfârșitul unei zile de muncă când a sunat telefonul, iar la celălalt capăt, în plină disperare, vocea unei mame solicita ajutor! Printre cuvintele însoțite de lacrimi și gânduri nefinalizate a fost posibil de înțeles frica celeia care ne apelase – o mamă a 5 copii care risca să îi piardă. Sărăcia în care trăiesc, dar și lipsa căldurii în locuința avariată pe timp de iarnă în care locuiesc, îi expuneau riscului de separare.

Alina are 27 de ani și crește singură 5 copii care au de la 1 an până la 8 ani. Trecutul tinerei mame este marcat de umilințe, iar copilăria de neglijență. Părinții ei obișnuiau să consume alcool și să-și lase copii fără grijă. Spre adolescență, Alina a încercat să-și întemeieze propria familie, cu speranța că în doi vor reuși mai ușor în viață, simțea nevoia unui sprijin. Nu a fost ușor și nici stabilitate nu a găsit, în cele 3 experiențe ale sale. S-a ales doar cu un bagaj de abuzuri, nefericire și frici. Ceea ce îi mai alimenta puterea interioară erau copiii, astăzi fiind singură cu toți cinci, frumoși și cel mai important zice ea „…sănătoși, măcar că vai și amar cum trăim”.

În casa sărăcăcioasă se instalase un frig greu de tolerat. În mijlocul odăii, la măsuță stăteau 4 dintre cei 5 copii care țineau în mâinile roșii de frig câte o cană cu ceai cald, unica sursă de încălzire în plină iarnă. Atunci când am întrebat-o pe Alina ce are de gând să facă, cum își va crește copii în asemenea condiții, femeia a răspuns: „Ajutați-mă, ajutați-mă vă rog acum. Nu mi-i luați. Mă distrugeți dacă nu îi mai am. Ce rost aș mai avea…” Pentru a putea continua discuția, privind spre copiii încotoșmănați, am revenit peste câteva ore cu un încălzitor – suflător de aer cald. La întoarcere am zărit cele 5 perechi de priviri înghesuite la geamul mic al casei, revenise și cel mai mare. În câteva minute, toată familia s-a adunat în jurul suflătorului întinzându-și mâinuțele. Aceste imagini sensibilizează puternic orice privire, iar Alina nu și-a mai putut abține emoțiile și lacrimile. S-a apropiat de ei mângâind fruntea fiecăruia. Daria, unica fetiță în familie și care are numai 4 ani, a întrebat: „Voi tot aveți căldură în casă?” Nu te aștepți la așa întrebări, atunci când asta este o normalitate, iarna să fie cald în casă. Dar totuși nu pentru toți…

Pentru ca Daria și frații ei să aibă o viață mai bună, cu mai multă stabilitate, cu ierni calde și adăpost sigur, alături de mama, ei au nevoie de o casă a lor, unde ar putea investi pe termen lung.

Din cei 80 000 de lei necesari, doar 10 000 ar putea fi oferiți de autoritățile locale. În acest sens, vă invităm împreună să ne unim eforturile așa ca acești 5 copii să poată descoperi în următoarea perioadă alături de mama lor, cât de frumoasă e viața.