A avut curajul să-și schimbe viața

 

A pus capăt violenței din familia ei, abuzurilor interminabile ale soțului, suferințelor copiilor, care erau nevoiți să suporte batjocorile unui tată fără de milă. Zilele când erau nevoiți să o ia la fugă, de frică să nu fie bătuți cu bestialitate, au rămas în trecut. Astăzi, urmărește fericită zâmbetele inocente ale copiilor, jocurile lor nestingherite, dragostea cu care îngrijesc unul de celălalt. Povestea Elenei, mamă a cinci copiii, este un adevărat act de curaj.

Zece ani de violență cumplită

A avut mai multe tentative de a-și părăsi soțul, dar a făcut-o doar după ce a fost bătută cu bestialitate. Acesta s-a înfuriat pentru că femeia a refuzat să-i dea puținii bani pe care i-a câștigat pe câmp. Ea își dorea să adune suma necesară pentru a renova câtuși de puțin casa în care locuiau. El, însă, suferind de patima alcoolului, avea nevoie de bani pentru a-și procura băuturi spirtoase. Și-a lovit soția cu un stâlp din beton, lăsând-o inconștientă. A transportat-o în casă și a lăsat-o acolo până și-a revenit. I-a interzis să părăsească casa până aveau să dispară urmele violenței. Atunci femeia a hotărât să plece.

Instituționalizarea copiilor – o soluție?

Asistentul social a convins tânăra mamă să-și plaseze copiii în orfelinat. Trei dintre ei au ajuns în instituția rezidențială din localitate, iar mezinul a rămas în grija mamei întrucât pe atunci avea doar un an. Femeia, însărcinată cu al cincilea copil, și-a părăsit soțul. A plecat într-o altă localitate, fără a-i spune o vorbă. I s-a oferit adăpost temporar în casa unei cunoștințe, cu condiția că aceasta va îngriji de copiii ei și de fratele acestuia cât va fi ea plecată peste hotare.

Asistentul social din localitate a solicitat intervenția CCF/HHC Moldova și au elaborat un plan comun de asistență. “De la bun început mi s-a părut un caz dificil, care necesita o intervenție complexă. Trei dintre copiii ei se aflau într-un centru de plasament, iar mezinul risca să fie abandonat. Întreaga muncă era și mai dificilă din moment ce mama era stigmatizată de societate”, susține asistentul social comunitar Ioana Cotorobai. Nenorocirile au adus-o în pragul disperării. Femeia era dispusă să-și abandoneze micuțul, care încă nu veniseră pe lume, în speranța că acesta va avea un viitor mai bun departe de ea.

Asistența CCF/HHC Moldova, crucială  

Specialiștii și-au orientat eforturile întru crearea unor condiții prielnice de trai pentru copii, astfel încât cei trei micuți să revină în brațele mamei, iar ceilalți doi să crească alături de frați. “E bine lângă mama. Nu-mi plăcea la centru (de plasament), eram mulți copii, iar educatoarele erau rele cu noi”, e ceea ce a îndrăznit să puncteze Alexandru (10 ani) despre perioada de un an și jumătate pe care a petrecut-o în orfelinat. Cu mama alături și copilăria îi este frumoasă.

CCF/HHC Moldova a lansat inițiativa de a colecta banii necesari pentru a-i procura tinerei mămici și copiilor ei o casă. În colaborare cu Structura Teritorială de Asistență Socială raională, dar și alți parteneri bunul a ajuns în posesia Elenei. Ulterior, casa a fost renovată treptat și dotată cu cele necesare – conectare la apă, construcția sobei, procurarea electrocasnicelor.

Preocupată exclusiv de viitorul copiilor

Copiii spun că sunt fericiți în propria gospodărie, departe de tatăl lor. “Îmi place să o ajut pe mama pe lângă casă. Fac tot ce-mi spune ea. Îmi doresc să plec la Moscova la muncă, să câștig bani și să-i aduc mamei să cumpere mâncare”, a menționat Adrian (9 ani). Și-au împărțit responsabilitățile cu un simț al corectitudinii. “Trebuie  să o ajutăm pe mama, ea este singură și nu le reușește pe toate. Eu dimineață strâng paturile, dau mâncare la capră, o duc pe deal și când mă întorc facem curat în ogradă”, povestește Alexandru. El, în postura de frate mai mare, s-a sfiit să ceară ceva pentru el, în schimb mi-a spus că surioara lui de cinci ani și-ar dori o păpușă. Cele două pe care le avea le-a dăruit copilelor din mahala. Ceilalți doi copii ai Elenei au trei și respectiv un an.

Recent, Alexandru a suportat o intervenție chirurgicală la organele reproductive din cauza nenumăratelor lovituri aplicate de tatăl său. Bărbatul nu a fost pedepsit pentru nelegiuirile sale. A fost solicitată intervenția autorităților, dar bărbatul a fost diagnosticat cu dizabilitate mintală. Am păstrat anonimatul acestei familii, întrucât bărbatul nu a încetat să-și caute femeia în toată această perioadă.

Soluții vor exista mereu

Familia respectivă a trecut prin o sumedenie de probleme: sărăcie, violență, diverse forme de abuz, instituționalizarea copiilor, gânduri de abandon, singurătate și provocări. “Soluțiile vor exista mereu. Important e să ai curajul să ceri ajutorul oamenilor din jur, să-ți iubești copii și să întreprinzi toate cele necesare să le oferi un mediu adecvat. Elena a avut curajul să evadeze, dragostea față de copiii ei au făcut posibilă schimbarea”, a menționat managerul de programe CCF/HHC Moldova Livia Marginean.

Toată experiența prin care au trecut acești copii și-a lăsat amprenta. În pofida zâmbetelor schițate, tristețea din ochii lor nu poate fi disimulată. Femeia își dorește un viitor promițător pentru ei. “Îmi doresc să muncesc, să le pot oferi copiilor mei tot de ce au nevoie, să aibă un viitor mai bun”, mărturisește Elena.

Această familie se regăsește în programul CCF/HHC Moldova din vara anului 2018. Specialiștii CCF/HHC Moldova, în colaborare cu actorii comunitari, au realizat o serie de acțiuni prevăzute în planul individual de intervenție. Tânăra, victimă a violenței, avea nevoie de consiliere psihologică. Li s-a facilitat accesul la indemnizațiile sociale, serviciile medicale și școlarizare. Femeia a primit sfaturi cum să-și gestioneze venitul lunar, să-și educe și să-și responsabilizeze copiii, dar și cum să gestioneze consecințele anilor de violență.